Paradisul Hell S Episodul 9

Paradisul iadului Episodul 9 . Pulsând cu secvențe de acțiune amețitoare și lore care înțepă cu suspans, „Dumnezeu și oamenii” reverberează cu trepidarea necunoscutului. Gabimaru s -ar putea simți optimist până la sfârșitul episodului, în ciuda sângelui care se scurge de pe linia de păr, deoarece consideră că aceste tensiuni sunt pur și simplu monștri care pot fi bătuți, dar publicul este lăsat să se îngrijoreze pe măsură ce pericolele cu care se confruntă cresc crește.

Recenzie: „Paradisul iadului” episodul 9 – „Dumnezeu și oamenii”

, „Dumnezeu și oamenii”, oferă cele mai uluitoare secvențe de acțiune ale seriei de până acum, cu fervoare grațioasă, anihilistică. Perfectând unisonul evoluției narative cu spectacol pur, ne -am reunit cu Gabimaru și echipajul său, în timp ce continuă să afle mai multe despre tensen, horai și misterele insulei care continuă să se deformeze și să se contrazică unul pe celălalt. Ambalat cu acțiune și deținerea unora dintre cele mai frumoase imagini deranjante ale seriei, săptămâna aceasta returnează spectatorii în povestea principală, pentru a depune orice timp de odihnă de dragul de a ateriza suflarea înfiorătoare la un efect mai mare.

Pentru oricine a urmărit în trecut orice proprietate MAPPA, nu există o mică surpriză cu privire la calitatea superbă a animației, în special în scenele de acțiune. Acest lucru nu face ca Gabimaru să fie cu Zhu Jin mai puțin uimitor. Preluând majoritatea timpului de rulare al episodului, o parte din tensiunea bătăliei este amplificată din cauza cât de inutil este. Chiar dacă până la sfârșit a condus -o pe Gabimaru la lecții utile, ne uităm cum se îndepărtează de tabără, după ce a fost sfătuit nivelul lor de succes va fi mai bun prin intermediul unor planuri minuțioase de acțiune și știm că nu se confruntă decât cu probleme.

În ciuda puțului profund al personajelor grozave, Gabimaru rămâne punctul culminant. Paradisul iadului Episodul 9 chiar mai bine. Nu, nu ne preocupă dacă este capabil să -l scoată în viață din cauza convenției de complot, dar trepidarea se târăște peste noi în timp ce rătăcește prin ceața copleșitoare, întâlnind o intrigă după cealaltă. De la rugăciunea copacilor (care, mai târziu, vom descoperi că au fost odată oameni) până la ușile aparente ale lui Horai care apar create de om, mai degrabă decât construite dintr-o magie, tot ceea ce vede îi lipsește o bucată de logică din lumea reală. În timp ce se luptă cu Zhu Jin și privește în timp ce îndură lovitura după lovitură și apar neatinse de incendiul său ascetic, el începe să se întrebe dacă această insulă se află este deloc din lumea umană.

Am fost deja martori la epava pe care Zhu Jin o poate livra, făcându -și lupta cu Gabimaru cu atât mai palpitant cu atât mai palpitant. În ciuda acestui fapt din urmă bine la început, stilul său atent, în două etape, de luptă, îi permite mai mare libertate, acest avantaj este imediat diminuat pe măsură ce Zhu Jin continuă să se regenereze în urma oricăror daune pe care le suferă. Izbitor în fluiditatea acțiunii, întrucât direcția nu crește niciodată incoerent, fiecare pas și apărare înfățișată cu claritate, scena te lasă fără suflare și gura agape la carnavalul care se aplică unul altuia. Chiar și atunci când credem că Gabimaru va câștiga mâna superioară, în timp ce îl aruncă pe celălalt în bucăți, permițându -și furia pentru situația sa și nevoia disperată de a se întoarce la soția sa pentru a -și accelera abilitățile până la punctul corpului, nu mai poate fi capabil să rezistă la agitație, nivelurile de putere sunt întotdeauna dezechilibrate.

Și când Zhu Jin îl depășește din nou, el face acest lucru cu imagini grizzly, corpul lor format din bucăți de flori și alte forme de viață, transformându -se într -o fiară monstruoasă. Ultima linie de apărare a lui Gabimaru este să -și ducă cel puțin adversarul cu el, deoarece și membrele lui încep să fie acoperite în peisajul insulei. Mei pășește în cele din urmă și, deocamdată, este și el răgaz, dar în mod similar cu Trigun Stampede Sezonul un final, „Dumnezeu și oamenii” se bazează pe modul în care imaginile de mediu transmit o linie tematică. Imagini ale vieții – bug -urile și prădătorii insulei, până la abundența creșterii florale – și sunt un semnal pentru decăderea și moartea eventuală. Această insulă este că molii ușoare sunt atrase, pe cale să fie stinse odată ce ating lumina.

Toate acestea și am oferit un backstory mai mare tensenului și opiniilor apocaliptice asupra lumii. .

Ajutat în parte de scorul grozav al compozitorului Yoshiaki Dewa, care folosește scandarea corală simfonică, deoarece noua formă a lui Zhu Jin izbucnește din propria putregai, episodul oferă atmosferă bântuitoare și devastație răspândită. Ne-am amintit de toți cei care au murit deja, care au fost sortiți de la bun început, în timp ce aceste ființe atotputernice râd de cheltuielile lor și beau morții omului, dând o nouă viață din picăturile dispariției lor.

Paradisul iadului Episodul 9 este unul dintre cele mai bune, dacă nu cele mai bune, episoade ale seriei de până acum. Pulsând cu secvențe de acțiune amețitoare și lore care înțepă cu suspans, „Dumnezeu și oamenii” reverberează cu trepidarea necunoscutului. Gabimaru s -ar putea simți optimist până la sfârșitul episodului, în ciuda sângelui care se scurge de pe linia de păr, deoarece consideră că aceste tensiuni sunt pur și simplu monștri care pot fi bătuți, dar publicul este lăsat să se îngrijoreze pe măsură ce pericolele cu care se confruntă cresc crește.

Paradisul iadului

. Acest episod a făcut o treabă bună de a -și stabili punctele forte și limitele potențiale. Deci, această insulă a fost odată prosperă acum aproximativ o mie de ani, iar oamenii insulei s -au închinat într -adevăr la ceva numit tensen. Cei șapte pustnici obișnuiți cu toate există ca o singură entitate, dar în cele din urmă au fost împărțite în aceste ființe umanoide care ar putea comuta cu ușurință între sexe. Am văzut deja cât de capabili sunt în episoadele anterioare, dar de data aceasta, se pare că se pare că se întâmplă împotriva lui Gabimaru, care a fost împins la limitele sale absolute. El abia este capabil să -l scoată în viață cu ajutorul fetiței din episodul precedent.

Acțiunea în acest episod a fost cu siguranță un deliciu pentru ochi și sunt un fraier pentru o coregrafie bună. Văzând că Gabimaru își manipulează picioarele și lovirea pentru a ateriza precis, loviturile mortale a fost distractiv. Cu toate acestea, a existat o anumită satisfacție în a vedea că se reduce la un slugfest la sfârșit, Gabimaru ajungând în cele din urmă la realizarea faptului că aceste creaturi nu sunt neapărat zei. Totuși, acesta este un lucru bun, pentru că, în timp ce zeii nu pot fi uciși, monștrii pot.

Mi se pare amuzant faptul că episodul începe cu Gabimaru sărind în mod imprudent, în fruntea doar de dragul de a face treaba cât mai repede posibil, pentru că vrea să se întoarcă la soția sa și asta aproape că îl va ucide. Acum încheie episodul, probabil, cu mai multe informații decât alți membri ai distribuției pe baza a ceea ce a învățat din lupta sa nechibzuită. Cu siguranță pare să existe o limită la nemurirea pe care aceste creaturi sunt capabile să o expună, sau cel puțin este posibil ca aceasta să provină dintr -o sursă finită care trebuie să fie reumplută în mod constant.

Cu toate acestea, dacă a fost nevoie de atât de mult pentru a împinge îngust una dintre aceste creaturi la margine, cum va face distribuția cu alte șase care sunt probabil la fel de, dacă nu mai puternice?

marcaj/partajare cu: